România, țara din sud-estul Europei. Capitala națională este Bucureștiul. România a fost ocupată de trupele sovietice în 1944 și a devenit un satelit al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) în 1948. Țara a fost sub stăpânire comunistă din 1948 până în 1989, când regimul liderului român Nicolae Ceaușescu a fost răsturnat. Alegerile libere au avut loc în 1990. În 2004, țara a aderat la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), iar în 2007 a devenit membru al Uniunii Europene (UE).
Peisajul românesc
Peisajul românesc este aproximativ o treime montan și o treime împădurit, restul fiind format din dealuri și câmpii. Clima este temperată și marcată de patru anotimpuri distincte. România se bucură de o bogăție considerabilă de resurse naturale: teren fertil pentru agricultură; pășuni pentru animale; păduri care asigură păduri tari și moi; rezerve de petrol; metale, inclusiv aur și argint în Munții Apuseni; numeroase râuri care furnizează hidroelectricitate; și o coastă a Mării Negre, care este locul atât al porturilor, cât și al stațiunilor.
Poporul român
Poporul român își trage o mare parte din caracterul etnic și cultural din influența romană, dar această identitate străveche a fost remodelată continuu de poziția României pe drumurile majore de migrație continentală. Românii se consideră descendenți ai vechilor romani care au cucerit sudul Transilvaniei sub împăratul Traian în 105 e.n. și al dacilor care locuiau în munții de la nord de Câmpia Danubiană și în Bazinul Transilvaniei. La momentul retragerii romanilor sub împăratul Aurelian în 271, coloniștii romani și dacii se căsătoriseră, rezultând o nouă națiune. Atât rădăcinile latine ale limbii române, cât și credința ortodoxă orientală la care aderă majoritatea românilor au ieșit din amestecul acestor două culturi.
De la sosirea hunilor în secolul al V-lea până la apariția principatelor Țării Românești și Moldovei în secolul al XIV-lea, poporul român a dispărut practic din istoria scrisă. În acest timp, România a fost invadată de mari migrații populare și de războinici călare care au călătorit peste câmpia dunăreană. Se crede că, în fața violenței neîncetate, românii au fost obligați să se mute, găsind siguranță în Munții Carpați. După cum a observat șeful militar Helmuth von Moltke: Rezistența s-a dovedit aproape întotdeauna inutilă, românii nu se mai puteau gândi la niciun alt mod de apărare decât fuga.
În următorii 600 de ani, ținuturile românești au servit drept câmpuri de luptă pentru ambițiile conflictuale ale vecinilor lor. Românii nu au putut rezista presiunilor imperiale mai întâi de la bizantini și apoi de la turcii otomani spre sud în Constantinopol (acum Istanbul), sau mai târziu din imperiul habsburgic spre vest și din Rusia spre est.